Deşi de multe ori m-am întrebat, n-am reuşit să găsesc,
precizez, ghicesc, adevărata vârstă a...verii.
Cauza poate fi că atunci
când soseşte ea copii se vor a fi mai mari puţin, adolescenţii mai
maturi, maturii mai copii, şi toţi vor să se amuze, să fie liberi,
împreună cu prietenii sau numai cu cei dragi, oricum unanim doresc să
fie VACANŢĂ.
Am încercat atunci să obţin aprobarea de a participa la
Mareele Sfat al Vacanţelor, am fost admis şi aici am aflat că tot ce
v-am povestit ori amintit se ştie, situaţia este monitorizată, dar nici
aici nu se dau mai mult detalii.
Cert este că însăşi vacanţele suferă aceleaşi transformări ca și noi vacanţierii. Ba vor să fie copii, ba
adolescente, ba tinere îndrăgostite, ba mature şi sobre, ori a toate
ştiutoare. Ultima variantă nu le reuşeşte nici lor aproape de loc, aşa
că fără să bage de seamă tot alergând şi schimbându-se de costume,
participă împreună cu noi la marele spectacol al verii, al vacanţei
celei mari, care până la urmă le creşte, le coace şi le dă în pârg,
dorindu-şi, odată cu noi, să se întâlnească cu Jules Verne şi să fie
mari cel puţin de...doi ani.
Cum însă trebuie să mai și muncim câte un pic, dar
mai ales să ne băgăm minţile’n cap începem pregătirile de şcoală, pentru
a putea numără...bobocii.
Până atunci va mai trece ceva vreme, timp în
care vom developa filmele făcute în Ţara de vis a verişoarei noastre,
vom rememora câte ceva şi vom face planuri pentru la anul când poate vom
fi mai mari, mai tineri, mai îndrăgostiți, mai maturi, mai… şi mai…pentru a regăsi vacanţa din timp în Franţa,
sau ori unde sufletul ne-o dori.