Desluşirea unui basm: Tinereţe fără de bătrâneţe

Eroul unui îndrăgit basm popular românesc, pleaca călare în căutarea “tinereţii fără de bătrâneţe şi a vieţii fără de moarte”. Deşi găseşte acest tărâm al fericirii şi tinereţii veşnice, dorul de locurile natale îi sfâşie inima şi pierde darul dobândit, întorcându-se acasă.
Îmi amintesc miezul acestei poveşti din copilărie, ori de câte ori se întâmplă să mă nimeresc la vremea echinocţiului de primăvară în inima României, la Braşov. În fiecare an, aici se desfăşoară, un ceremonial de înnoire a timpului de către ceata junilor, după modelul altui obicei al cetelor de feciori organizate la sărbătorile solstiţiului de iarnă.
Obiceiul poartă numele de Sărbătoarea Junilor; debutează în Duminica Paştilor - când se constituie oficial ceata de juni, a cărei strângere şi iniţiere a avut loc la Buna Vestire. Având un caracter ritualic şi iniţiatic, datina este rezervat numai bărbaţilor, şi prin anumite componente face trimitere chiar la ritualuri ale strămoşilor noştri dacii.

Adăugaţhttp://www.adevarul.ro/locale/brasov/brasov-juni_brasov-stropit_juni-sarbatoare_juni-schei_brasov_0_469153290.htmli o legendă

 
Iniţial formarea grupului avea loc într-o zonă numită Coasta Prundului, dar pe la jumătatea secolului XIX, sub influenţa părintelui Popazu, aceasta a coborât în curtea Bisericii Sfântul Nicolae din Şcheii Braşovului, unde au fost realizate, în ultimele secole, regulamente scrise ale întregii grupări. De fiecare dată ceata se formează şi pleacă de aici. Preotul devenit părintele spiritual al grupului, înmânează însemnele conducătorilor şi apoi îi strigă pe rând pe toţi componenţii formaţiunii. Apoi întregul alai porneşte, într-un cadenţat zgomotos al potcoavelor - ce lovesc pietrele cubice de granit, către porţile cetăţii.

Junii albiori

 
Poate vă întrebaţi de ce acest obicei se desfăşoară la Paşti şi care este însemnătatea mersului călare spre Cetate?
Este bine de ştiut! Românii din Şcheii Braşovului au fost ciobani (mocani) renumiţi. Cum toate obiceiurile din epoca precreştină s-au afiliat în timp sărbătorilor creştine, din rândul acestora Paştele oferind suficient timp pentru petrecere şi jocuri, aşa şi această datină a urmat cursul evenimentelor. În plus mocanii se întorceau cu turmele de la iernat acasă în preajma acestei mari sărbători.
Alaiul călare, este reprezentarea unui vis al românilor din Şchei de a recâştiga vechile pământuri ocupate de saşi, prin mitul sacrificiului. Legenda spune că numai atunci când doi voinici vor reuşi să aşeze la porţile Sfatului doi brazi, după care vor înconjura de trei ori clădirea, acest lucru va fi posibil.
Ceata Junilor Braşovului îşi are izvorul dincolo de secolul al XVIII-lea, fiind compusă doar din tineri necăsătoriţi, de la şaisprezece ani în sus. Actuala formă de exprimare a obiceiului datează din secolul al XIX-lea, când îşi fac apariţia şi alte cete de „juni”, formate din bărbaţi căsătoriţi, călări pe cai şi organizate pe părţile Şcheiului Braşovului.

Stegarul junilor bătrâni

Spre deosebire de Junii Tineri sau Junii de rând, Junii Bătrâni îmbracă piese caracteristice de port care le-au dat şi numele: Albii, Dorobanţii, Roşiorii, Curcanii şi altele.
După cum aţi constat tradiţia are continuitate de peste trei secole, iar originile ei se află la mai bine de două milenii. Şi atunci te întrebi: oare n-au găsit ei tinereţea, fără de bătrâneţe…?

Junii Curcani

Puteţi verifica toate acestea, doar fiind la vremea Paştelui cel Mic - de Duminica Tomii în inima României, la Braşov.