În căutarea zăpezilor de altă dată am plecat în sfârșitul anului trecut spre Azuga. Am reîntâlnit mai intâi una dintre cele mai îngrijite stații de cale ferată din rândul stațiunilor turistice din draga noastră țară. Mai apoi am tras o spaimă grozavă că va trebui să merg împovărat de a bagajelor greutate până va fi dat Domnul să găsesc un taxi. N-a fost așa căci Nenea Vasile - venit după un client mai vechi, mi-a chemat un coleg în ajutor.
M-am bucurat imediat de explicațiile despre oraș și am fost dus pe drumul cel mai scurt către pensiunea mea.
Orașul, dezactivat masiv de industrie, mai poartă ruina a ceea ce a fost odată fabrica: de sticlă, șamotă, cherestea ori cașcaval. Mai viețuiește acum doar cea de bere - vestită și căutată până în 1990, dar deși nu am căutat nici nu am întâlnit ori nu mi-a fost oferită vreo sticlă din licoarea lui Grundt mult căutată de la 1900, nouă zeci de ani...
Au mai rămas și sunt căutate dotările cramelor de spumant Rhein, de la Azuga, aparținând companiei Cramele Halewood. Aici de mai bine de o sută de ani se pregătește miraculoasa băutură ce ne însoțește momentele romantice ori deosebite ale vieții. În plus nici restaurantul ce găzduiește degustările de spumant si vinuri Halewood nu este de ocolit.
Încetișor am ajuns la gazda mea, noaptea se lăsase, iar cerul senin prevestea o zi frumoasă ce urma să vină.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu