Pseudo seminar de...ecoturism

Specialiştii au atras, din ce în ce mai mult în ultimii ani, atenţia asupra transformărilor produse mediului datorită modificărilor din cadrul ecosistemelor. Semnalele au venit începând cu deceniul opt al trecutului secol şi au continuat, accentuându-se, cu manifestările - tot mai diversificate şi implicate – ale celor şase comisii stabile ale Uniunii Internaţionale pentru Conservarea Naturii(IUCN), acţiunile Fondului Mondial pentru Natură(WNF) sau cele ale Centrului Mondial de Monitorizare a Conservării(WCMC) ori Bird Life International şi nu în ultimul rând prin forumurile iniţiate de Federaţia Naturii şi a Parcurilor Naţionale din Europa(FNNPE). Fără a intra în spinoasa problemă a parcurilor naţionale şi a rezervaţiilor, voi încerca să vă reţin atenţia asupra turismului în ariile protejate.

      Poziţia turismului, cel puţin la noi, este - în această relaţie – paradoxală. Turismul fiind considerat cauzator de pagube pentru aceste perimetre – mai ales că ele nu sunt adecvat administrate – şi în egală măsură considerându-se că el poate aduce beneficii atât pentru zonă cât şi pentru populaţia ei. Pericolele turismului vin din direcţia fluxurilor atrase, de la calitatea experienţei vizitatorilor, dar mai ales de la facilităţile turistice care intră în conflict cu ţelurile de conservare, iar în unele cazuri strică chiar peisajele naturale. Drept urmare, mai ales în ţările din estul Europei, turismul nu se desfăşoară decât “ilegal” în aceste zone.

      Vom lua în discuție două situații: Defileului Dunării și zona Ponoarele(comună în nordul judeţului Mehedinţi) și tot atâtea propuneri de vacanțe ecoturistice.

      În cazul Defileului Dunării avem de a face cu o rezervaţie complexă, cu o suprafaţă de 215 hectare, realizată de un ONG numit, în cunoştinţă de cauză, Asociaţia Europeană Defileul Dunării Orşova.

Rezervaţia include printre atracţiile sale turistice Cazanele Mici, Golful Mraconia(unde se conturează o statuie a lui Decebal), Golful Dubova(care reuneşte: sediul asociaţiei, ecomuzeul, un pseudoport şi un popas turistic pescăresc), Cazanele Mari, noul amplasament al Tabulei Traiana şi o zonă carstică specială(care deţine două nestemate deosebit de pitoreşti, peşterile Gura Ponicovei şi Veterani).

 Pentru acei dintre dumneavoastră care iubesc pescuitul, sporturile nautice, speologia, fotografiatul sau filmatul, ori doresc linişte şi relaxare acesta este colţul de rai de care aveţi nevoie.

Veţi petrece aici clipe care vor răscumpăra orice efort şi în plus puteţi fi siguri că nimeni nu vă va întrerupe vacanţa, căci aici telefonia mobilă nu are acoperire, iar primăria e… departe.

În oglindă - pentru cei interesaţi de aspecte deosebite ale naturii, de minunăţiile şi curiozităţile sale, de peisaje cu totul speciale şi inedite, de străvechi tradiţii şi de ce nu, chiar de paranormal, Ponoarele(comună în nordul judeţului Mehedinţi) este locul mult visat. Aici sufletul şi ochiul se vor desfăta cu peisaje rar întâlnite, uneori ireale – din altă ”lume” sau planetă.

Dorind să vă trezesc interesul, voi prezenta sumar câteva dintre acestea: 

·  Lapiezurile – care dau înfrăţire peisajului cu ţinuturile irlandeze;

·  Podul lui Dumnezeu – pod natural, uriaşă arcadă de calcar(lungime 60 m, deschidere a arcadei 27m, lăţime 9,7m )unde “cei buni” au şansă ori cât de dificilă le-ar părea încercarea;

·  Lacul Zaton – singurul de origine carstică din ţară, potrivit tradiţiei locul unde “se duc cei răi”;

·   Peştera Bulba – cu de 5000m de galerii şi o armonie de-a dreptul arhitecturală, ieşită din comun, una dintre cele mai frumoase din Europa.

Numai pentru cele prezentate zona ar putea deveni o arie protejată. Scriptic s-ar putea să şi fie, dar faptic doar localnicii şi Bunul Dumnezeu se îngrijesc de toate aceste “comori” cu care s-au obişnuit şi cu care se fălesc doar atunci când au oaspeţi.

Oaspeţii sunt când mai rari, când…deloc.

De regulă, în prima parte a lunii lui “florar”(mai) rezervaţia botanică “Pădurea de liliac” de la Ponoarele(peste 20 hectare) se transformă într-un adevărat magnet. Frumuseţea şi parfumul florilor de liliac atrag cunoscătorii şi iubitorii de natură la cea mai mare serbare folclorică din ţară: ”Sărbătoarea liliacului”. Dacă atunci se întâmplă să te afli în această potenţială ”staţiune climaterică”(altitudine 485-575 m), iar seara te va prinde în vre-o grădină, vei constata “că indiferent de vârstă, inima nu face riduri”.

Am trăit parţial această senzaţie într-o seară, când am reântâlnit – după foarte multă vreme – gingaşa gâză fosforescentă distribuită pe post de lampagiu, licuriciul. Şi pentru că era în prag de seară, am retrăit emoţia momentului când am făcut cunoştinţă cu Scăpărici - unul din personajele(din pelicula “Maria Mirabela”) care prin intermediul regretatului şi inegalabilului Ion Popescu Gopo au dat culoare copilăriei, şi nu numai ei, a unei bune părţi dintre români. Devenisem uşor liric, iar gândul mi-a fugit la altă personalitate culturală română, Alexandru Macedonski, care descria minunat, în urmă cu mai bine de o sută de ani(“Noaptea de mai”):“O mică stea e licuriciul, şi steaua este un mic far…”, lansând în acelaşi timp o chemare, pe care vă sfătuiesc s-o urmaţi la începutul ultimului mai al acestui secol(primăvara anului ce vine): “Veniţi: privighetoarea cântă şi liliacul e-nflorit”!

Un amănunt, nu lipsit de importanţă, este acela că puteţi petrece aici un weekend, sau o vacanţă, fiind primiţi în ospeţie de către aceea dintre localnici care au înţeles că turismul poate duce la o înviorare a comunităţilor locale, din punct de vedere economic cât şi cultural. Drept urmare o parte dintre casele localităţilor prezentate vor deveni pensiuni turistice sau ferme agroturistice, integrându-se circuitului turistic naţional.

Ce se va întâmpla în continuare ţine de grija celor abilitaţi şi de grijile localnicilor implicaţi în această nouă activitate. Dar satisfacţiile tinerilor şi în special cele ale femeilor atrase în aceste activităţi vor fi duble; mai mult s-ar putea ca, într-un viitor nu prea îndepărtat, mulţi tineri “de la oraş” să se stabilească în astfel de localităţi.

Cât priveşte turismul, el va trebui să protejeze o dată în plus aceste arii. Pentru a exista, a rămâne şi a mai fi.