RESER 2012, la Academia de Studii Economice din București

Academia de Studii Economice din București, găzduieşte cea de-a 22-a Conferinţă anuală a RESER 2012.  
RESER(Asociația Europeană pentru Cercetare in Servicii), organizează RESER 2012 - în aceste zile: 20-22.09.2012, cea de-a 22-a ediție a conferinței sale internaționale, în România, la București, Academia de Studii Economice. 

În acest an tema reuniunii este: "Servicii și dezvoltare economică: provocări locale și globale", o temă de interes pentru mulți dintre specialiștii domeniului. Organizatorii RESER 2012 sunt: RESER, Academia de Studii Economice din București, Facultatea de Comerţ. http://www.reser2012.ase.ro/

Cu mai mult de 500 de ani de istorie, bulevarde elegante, arhitectura eclectica și parcuri pitorești, București-ul, oferă vizitatorilor o bogăție de atracții. Acesta este al șaselea oraș al Uniunii Europene - după numărul populației, inima vieții politice, de afaceri și cultural din România.

 

Ca și edițiile sale anterioare, conferință este o oportunitate pentru noi contribuții, schimbul de idei și experiențe, inițierea de noi colaborări și parteneriate de durata.

 

Conferința RESER 2012 "Services and economic development: local and global challenges", are loc între 20 și 22 septembrie, în ţara noastră şi este găzduită de Academia de Studii Economice București, Facultatea de Comerţ.   

Academia de Studii Economice din București - instituție ce va marca anul viitor o sută de ani de existenţă, este singura universitate economică din România şi una dintre universitățile de top din România.

  Academia de Studii Economice din București, găzduiește în mod regulat importante manifestări științifice internaționale. 

“Bucureşti, Bucureşti, fratele meu eşti…” (I)

Motto: “ Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Nu este altă poruncă mai mare decât aceasta.” – Evanghelia după Marcu 12.31

           

Ciudate sunt felurile în care noi oamenii ne categorisim unii pe alţii, iar dintre toate cea mai nevinovată mi se pare a fi cea legată de locul din care provenim. În ceea ce mă priveşte – deşi prietenii din copilărie şi colegii de liceu mă numesc bucureştean, ori „capitalist” – eu continui să mă consider moineştean, dată fiind legătura mea sufletească cu locul în care am văzut prima oară lumina zilei, unde am început a merge şi mai apoi am deprins bună parte din ceea ce ştiu. Tot acolo am învăţat să iubesc oamenii şi ceea ce-i înconjoară. Şi cum pentru toate trebuie să existe un exerciţiu, tot aici m-am îndrăgostit întâia dată.

Totuşi mai bine de jumătate din viaţă - deşi îmi place să mă consider încă tânăr - mi-am petrecut-o în „cetatea lui Bucur”, pe care pot spune că o cunosc şi o iubesc pe de o potrivă cu oraşul meu natal.

Am făcut cunoştinţă cu Bucureştiul pe când aveam în jur de patru ani. Amintirile îmi sunt uşor confuze. Prin faţa ochilor defilându-mi imaginile târgului „Moşilor”, cele ale Parcului Cişmigiu – cu fotograful la minut, vânzătorii de baloane colorate şi  îngheţată, bărcile de pe lac, lebedele, urşii din grota… Apare apoi în faţa mea o mare de oameni venită – la Pavilionul H din Herăstrău - pentru a admira satelitul ce o dusese pe Laica în cosmos. Mai aud ca prin vis clinchetele clopoţeilor din turnul Casei Minovici; şi îmi revin, de asemenea, prin memoria papilelor gustative aromele unei cine luată împreună cu trioul fraţilor Grigoriu, într-o casa aflată pe strada Puţul cu Apă Rece. La fel de bine simt în nări parfumul străzilor cu alei de tei, ori cel al aleilor din Grădina Botanică.

Următoarea perioadă bucureşteană, bine marcată în memoria-mi, este cea a şcolii generale. Pe atunci mă înfiinţam, în a doua parte a lui iunie, pentru a participa la marcarea zilei de naştere a fratelui meu, student la facultatea de ştiinţe juridice bucureşteană. Este perioada în care am cunoscut Grozăveştiul şi Cotroceniul, Grădina Botanică, bulevardul cinematografelor(fost pe rând 6 Martie, Dej, Kogălniceanu), Piaţa Universităţii cu cele patru statui ale sale(mutate acum temporar în Parcul Izvor), Calea Victoriei, Kiseleful, Muzeul Antipa, Mogoşoaia.

Am revenit în alte câteva rânduri, din nou, în Bucureşti, în perioada liceului, la admiterea în facultate. Apoi oraşul mi s-a lipit de suflet - precum spun viersurile unei vechi melodii: „ca marca de scrisoare” şi nu am mai putut să-l dezlipesc(adevărat este că nici n-am încercat şi nici nu vreau să pot). După ce am avut şansa de al cunoaşte în profunzime, prin intermediul activităţilor de turism desfăşurate în anii ’75 – ’90, oraşul de adopţie mi-a intrat în propria-mi fiinţă întratât încât atunci când sunt departe de el, îi simt lipsa.

Strada Stavropoleos, spre CEC sambata 12 noiembrie 2011

Această rememorare a înrudirii cu fratele meu Bucureşti este datorată studenţilor mei, ce m-au onorat azi prin participarea la un inedit proiect "Promenadă pe Podul Mogoşoaiei"(prezenţii ştiu de ce iar absentii pot afla de la http://ro.wikipedia.org/wiki/Calea_Victoriei).