Varlaam - la poalele Penteleului şi confluenţa Bâscelor

    Motto: “Frumuseţea este pretutindeni. Nu ea lipseşte ochilor noştri, ci ochii noştri nu ştiu s-o vadă” – Auguste Rodin

    Am aflat prima data de numele de Varlaam de la profesorul de limbă şi literatură română, din anii de liceu. Era vorba însă de Varlaam, fostul mitropolit al Moldovei şi autorul celebrei “Cazanie”. Nu ştiam pe atunci de existenţa micii aşezări buzoiene. De la prima mea vizită la Varlaam m-am întrebat: o fi existând vreo legătură între ilustra personalitate şi micul sat aflat imediat sub zona de reântregire a celor două Bâsce – cea Mare, cu cea Mică? Greu de presupus, dificil de apreciat.

   Varlaam este sat component al comunei Gura Teghii, aflat la 18 kilometri depărtare de Nehoiu, iar cele ce urmează să vi le povestesc pornesc din locul în care se termină şoseaua învelită cu covor asfaltic şi încep drumurile forestiere, locul în care pe partea dreaptă a şoselei se află Pensiunea Varlaam. http://www.pensiunea-varlaam.ro/

    Zona Varlaam întruneşte condiţiile unei propuneri pentru o posibilă destinaţie de vacanţă (chiar şi de iarna, mai mult pentru apropiatele sărbători şi vacanţe!). Pentru cei care iubesc dulcea înfrăţire a dealurilor cu muntele, vecinătatea cu apele curgătoare, repezi şi susurătoare, cheile săpate în stânca muntelui de firave, dar trudnice, cursuri de apă, plaiurile dintre cele două Bâsce, Masivul Penteleu (la nord-vest, nord şi nord-est) şi Masivul Podul Calului (la sud-vest), reprezintă locul ideal pentru petrecerea unui week-end sau a unei mici vacanţe active. Timpul, pe aceste locuri care par a fi ţinute ca într-un binecuvântat căuş, ce favorizează activităţile turistice, este propice turismului din a doua parte a lunii iulie şi până la lăsarea iernii.

    Dar perioada cea mai strălucitoare, colorată şi fermecătoare, a pupilelor, retinelor şi nervilor globilor noştri oculari, o reprezintă perioada lunilor august-septembrie. Este perioada în care culorile vegetaţiei, în special cele ale pajiştilor cu flori viu colorate, oferă palete viu şi neaşteptat colorate. Dintre acestea mai aparte sunt stânjenelul de munte, garoafa, genţiana, toporaşul de munte, coacăza. Molizii aflaţi în amestec cu fagul, bradul tisa şi pinul dau o imagine vie şi cu o diversitate cromatică aflată în concordanţă cu anotimpul în care ne aflăm. Alături de arborii amintiţi pădurile din acest perimetru conţin, gorun, iar în special de la altitudinile de peste 1100m apare mândru, enigmatic şi nostalgic mesteacănul, cu haina-i albă şi statura suplă. Pădurile de fag – în amestec cu molidul, bradul şi mesteacănul – lasă locul, mai ales pe văile înguste  şi umbroase,  asocierilor fagului cu paltinul sau ulmul. Pe văile largi de la baza versanţilor, fagul se însoţeşte cu arinul şi alunul.

   Drumeţiile noastre, din vară până-n toamnă, pot să ne producă delicioase întâlniri – mai ales în locurile defrişate – cu fragii, tufişurile de zmeură, ori rugurile de mure. Trebuie să fim însă cu băgare de seamă, căci în bună parte fructele pădurii sunt dorite şi de urşii ce vieţuiesc prin pădurile buzoiene, care însă nu te întâmpină la tot pasul. Pentru aceia ce sunt atraşi de vânătoare zona oferă puncte şi sectoare de vânătoare amenajate la Paltinu şi Păltiniş. 

   Dacă oboseala te-a ajuns după câţiva kilometrii de drumeţie sau promenadă începută odată cu ziua, de-a lungul drumului forestier, nu-ţi rămâne decât să te întorci la locul de ospeţie, să-ţi reântregeşti deficitul energetic şi eventual să răspunzi ispitei moi a pernei, trăgând un pui de somn. Te vei trezi odihnit şi uimit de liniştea ce te înconjoară, iar dacă vei ieşi pentru a te plimba pe uliţa mare, o să ai surpriza că toată lumea te salută ca şi cum te-ar cunoaşte de când lumea.

   Liniştea va fi poate tulburată de lătratul vreunui căţel supărat de vreo pisică, sau poate de vreo ceartă între orătăniile din curtea vecinului, dar nimic nu va schimba echilibrul şi cursul tihnit al timpului. Şi pentru a confirma cele spuse odată cu apropierea întunericului, dinspre islazuri, se vor auzi clopotele molcome, mai tălăngănite ori mai clinchenite, dar din ce în ce, mai intense şi mai apropiate ale cirezii satului, care se ’ntoarce de la păscut. Este o defilare plăcută şi liniştitoare, un adevărat spectacol al legănării lascive şi somptuoase - asemenea unui dans – a ugerelor grele de albul şi miraculosul lichid, care se află la baza evoluţiei şi existenţei însăşi.

   Uşor, încet, aproape etern colbul drumului se reaşează, soarele apune, iar bărbaţii se îndreaptă, pentru actualizarea informaţiilor, schimburi de idei, ce mai încolo şi încoace, pentru a „pune ţara la cale” către bufetul comunal, vreun bar sau birt. Vei putea să intri, pentru a afla tot ce este nou în zonă, cine la cine a mai venit, dacă urmează să se petreacă vreun eveniment în colectivitate, sau pur şi simplu să urmăreşti cu urechea şi cu ochii minţii fantastice istorii ori basme vânătoreşti. După o vreme, vei da „seara bună” şi te vei îndrepta spre locul unde s-a pregătit cina şi unde se vor face planurile următoarei zile pe plaiuri buzoiene.

   Ce ai mai putea face zilele următoare?

  Drumeţii spre Comandău, o ascensiune în Penteleu, o plimbare până la Vadul Oii, descoperirea Cheilor Bâscei Mici sau a celor ale Bâscei Mari, ori poate un autostop cu un camion până la Secuiu şi o revenire perpedes. Dacă sunteţi pasionaţi şi v-aţi adus sculele puteţi face o partidă de pescuit, sau nişte fotografii minunate. Iar legat de amintirile pe care le puteţi prelua pe celuloid, n-ar trebui să scăpaţi cele mai frumoase cascade din Munţii Buzăului aflate din amonte de Secuiu, intre Pârâul Săcat şi Bălescu şi între Harboca şi Fagul Alb. Într-o altă zi, înainte de despărţirea de aceste locuri primitoare, puteţi face o drumeţie spre Brătileşti, pentru a vedea cheiţele şi cascada Tigvei.

   Este de la sine înţeles, că nici nu mi-am propus şi nici nu aş fi reuşit să vă prezint toate punctele de interes din preajma Varlaamului, dar acum cred că puteţi şi singuri să aflaţi mai multe. Aşa că nu-mi rămâne decât să vă adresez un îndemn, venit de peste veacuri, de la o persoană care a iubit şi descris magistral aceste locuri, Alexandru Odobescu: “Vino cu mine până colea, în munţii Buzăului şi poate că vei petrece pe acolo şi tu câteva minute plăcute, rătăcind cu ochii pe plaiuri încântătoare, iar cu auzul şi gândul prin fantastice regiuni ale basmelor vânătoreşti”(Pseudokinegheticos).